Category: Povestiri

Am petrecut mulți ani din viată crezând că sunt un eșec, pentru că nu am un scop. Eu nu am știut niciodată la ce liceu vreau să dau. M-am dus unde s-a nimerit. Și nici la facultate. Am avut noroc cu mama, care mi-a observat înclinațiile. Și am făcut traduceri....

Mi-a luat ceva vreme să mă numesc femeie. Și să fiu mândră că sunt una. Vezi tu, când treci de o anumită vârstă, lumea începe să vorbească despre bărbați și… fete. Deși nu mă simt de vârsta mea, nici nu mă văd de ceva vreme copil atunci când mă uit...

Pe la vreo 20 și un pic de ani scriam pe blog o postare pe care acum nu o mai găsesc, pentru că blogul nu mai există, despre singurătate. Spuneam cum mă simt singură și cum deși sunt oameni în jurul meu, îmi duc luptele eu cu mine și că...

Am plecat de dimineață. Partea bună la planurile pe care le fac când sunt sociabilă este că niciodată nu le-am regretat. Va fi, așadar, bine. Și azi. Mergem pe Măgura Mare. urcăm pe lângă Bran, după ce am văzut Grota Reginei Maria. Cică aici s-ar fi odihnit cândva inima ei....

Am urcat în tren cu teamă că-i departe, cu biletul descărcat electronic și cu bateria plină, în caz că vine vreun control. Mereu atentă, de parcă Iașiul, unde trebuia să cobor, nu era capăt de linie. Ajunsă acolo am căutat Personalul, că pentru mine a rămas Personal de atunci și...

Văd roșu, iar lumea este mai frumoasă. Este culoarea mea de suflet, cea cu care mă simt în siguranță, cea în care știu că îmi stă bine cam cu orice. Am părul așa de vreo 6 ani și o colecție de 8 rujuri dintre care… 6… sunt fix variante ale...

Draga mea, dragă eu… Află despre noi că suntem toți bine și sănătoși… Așa începeam scrisorile când eram mici, îți amintești? Sinceră să fiu, mă aflu aici numai pentru că în vreo 9 ani o să ți se pună pata să te ții serios de scriere creativă. Am ajuns la...

Am primit Globul de ziua mea de nume, în urmă cu vreo 20 de ani, de la o prietenă de-ale mamei. Nu i-am dat atunci prea mare importanță deși, în simplitatea lui, era deja fascinant. Așa că am decis că va veni cu mine. Și mă însoțește de atunci. Este...

Îmi amintesc de prima zi de liceu. Eram încă o adolescentă timidă și mă temeam să mă bag în seamă, să ies în evidență, să mă prezint. Eram cu vreo 10 kilograme mai măricică. Numai bine cât să fiu complexată, pentru că în viață, mereu când m-am îngrășat, am pus...

Era o zi de mai când m-am îndrăgostit de ea la prima vedere. Cred că 22. Urcasem la etajul 2, în Cărturești Carusel, relaxată, cu cărțile la subraț. Dar pentru că nu ajunsese încă, m-am mai bâțâit puțin printe etaje. Apoi mi-am dat seama că lumea fremăta în jurul unei...