De pe la începutul lui Octombrie sunt voluntar la Red Panda. Mă duc și plimb cățeii. Am început pentru că mergea colega mea de la Social Responsibility și mi-a plăcut ideea. Iar în scurt timp a devenit rutină, iar acum nu îmi pot imagina weekendurile fără ei. Am învățat să...
Toamna asta se anunță pentru mine bogată în evenimente de Social Media. Bogate în felul meu, de om introvert, care abia s-a acomodat cu întorsul la birou și viața agitată din BC (Before Covid). Dacă am ratat Digital Divas la mustață, la următoarele 4 evenimente mi-am confirmat prezența și sper...
Văd roșu, iar lumea este mai frumoasă. Este culoarea mea de suflet, cea cu care mă simt în siguranță, cea în care știu că îmi stă bine cam cu orice. Am părul așa de vreo 6 ani și o colecție de 8 rujuri dintre care… 6… sunt fix variante ale...
Draga mea, dragă eu… Află despre noi că suntem toți bine și sănătoși… Așa începeam scrisorile când eram mici, îți amintești? Sinceră să fiu, mă aflu aici numai pentru că în vreo 9 ani o să ți se pună pata să te ții serios de scriere creativă. Am ajuns la...
Am primit Globul de ziua mea de nume, în urmă cu vreo 20 de ani, de la o prietenă de-ale mamei. Nu i-am dat atunci prea mare importanță deși, în simplitatea lui, era deja fascinant. Așa că am decis că va veni cu mine. Și mă însoțește de atunci. Este...
Îmi amintesc de prima zi de liceu. Eram încă o adolescentă timidă și mă temeam să mă bag în seamă, să ies în evidență, să mă prezint. Eram cu vreo 10 kilograme mai măricică. Numai bine cât să fiu complexată, pentru că în viață, mereu când m-am îngrășat, am pus...
Era o zi de mai când m-am îndrăgostit de ea la prima vedere. Cred că 22. Urcasem la etajul 2, în Cărturești Carusel, relaxată, cu cărțile la subraț. Dar pentru că nu ajunsese încă, m-am mai bâțâit puțin printe etaje. Apoi mi-am dat seama că lumea fremăta în jurul unei...
E liniște pe marginea apei. Este o liniște așa…gălăgioasă. Soarele se ridică din mare, pe cerul ca de miere, printre nori atât de puțini că zici că au rătăcit pe aici drumul spre casă. Aud valurile liniștite, cum mătură nisip pe țărm, copii alergând în jurul părinților, râsete. E răcoare...
În visele mele zbor. Cel puțin în cele de care îmi amintesc. Ceea ce este ironic, dacă te gândești că mi-e frică de înălțimi. Nici măcar nu contează dacă sunt vise ori coșmaruri. Mereu sfârșesc prin a zbura. Mereu trebuie să salvez pe cineva sau pe mine, să ajung undeva...
Mirosea a cald și a praf când am intrat. Nu îmi amintesc, oricât aș încerca, momentul exact când m-am îndrăgostit de locul ăsta. Și nici când am intrat aici prima dată. Cert este că atunci când mă aflu în locul ăsta, oriunde ar fi el, timpul se oprește. Și știu...
| Cookie name | Active |
|---|
