Am vorbit anul trecut despre Ce am învățat până la 32 de ani. Ziua mea este în octombrie, dar articolul a fost publicat în februarie. Acum uite că este deja martie. Hai să facem din asta o tradiție, ce ziceți? La anul poate îl public in aprilie. Desigur, este posibil...
Singurătatea – lumea crede că de obicei suferi de ea. Dar unii dintre noi se bucură. Singurătatea nu este mereu un dușman. Pentru că uneori, atunci când nu mai este nimeni în jur să îți țină mintea ocupată, trebuie să ți-o ocupi singură. Singurătatea MEA nu o să plece. Ar...
Bine ați venit pe lucianacorlan.ro! În sfârșit mi-am luat inima în dinți și am făcut și asta. Sunteți pe al patrulea blog! Mă gândesc de ceva timp să fac schimbarea asta: să trec de la alucianna.ro la lucianacorlan.ro. Vorbim aici atât de domeniu cât și de numele în sine. Este...
CÁTHARSIS s. n. 1. Purificare a spiritului cu ajutorul artei prin participare intensă la fenomenul artistic. 2. (În psihanaliză) Efect terapeutic obținut prin descărcarea unei trăiri refulate. [Scris și: catarsis. – Pr.: -tar-] – Din fr. catharsis. https://dexonline.ro/definitie/catharsis/definitii Vorbea și îmi zâmbea verde, cu ochii ăia cu pupile atât de dilatate încât păreau reclame la droguri. Ce văzusem la el? Arăta...
Cărțile lui Ianuarie 2023 au fost 6. Sunt multe? Sunt puține? Nu contează. Important este că mi-au plăcut. Vă voi povesti despre fiecare pe scurt în cele ce urmează. Sfârșitul Șoaptelor. Decembrie 1989 – Ruta Sepetys De când am auzit că Ruta lucrează la o carte despre comunismul românesc am...
I-am deschis ușa încă leșinată de somn, într-o dimineață în care soarele nu ieșise încă, deși era vară. A intrat sprintenă, mergând legănat. Nu o mai văzusem niciodată așa, dar totuși arăta incredibil de familiar. Deși era încă întureric afară, Vina mea purta niște ochelari imenși, care îi ascundeau ochii...
Era trecut de miezul nopții când a bătut la ușă. Am înlemnit. Nici prin cap nu mi-ar fi trecut că o să apară tocmai Iertarea, în carne și oase. Nu mai auzisem de iertare de cel puțin 5 ani și acum…Era în fața mea, desculță, într-o rochie lungă, neagră, cu...
Am înlemnit. Nici prin cap nu mi-ar fi trecut că la ușă apare tocmai Fericirea, în carne și oase. Nimeni nu mai auzise de Fericire de cel puțin zece ani și acum…Acum era în fața mea. Părea slăbită, dar… fericită. Parcă se mai înălțase în toți acești ani iar acum...
Cetatea este sus de tot, pe munte, abia vizibilă printre brazi de aici, de unde mă aflu. Înaintez, în rochia grena, udă, grea, care mi se lipește de picioare la fiecare pas, pe drumul pe care probabil odinioară intrau trăsuri. Sub picioarele mele, pietrele, negre ca smoala, mari, aproape că...
În spatele casei bunică-sii, în grădină, sub părul atât de înalt că în copilărie nu-și amintea să-i fi văzut vreodată vârful, era un beci. Săpat în pământ. Adânc tare, să fi fost vreo 4 metri. Acoperit cu snopi mari de stuf, așezați ca în formă de cort. Coborai pe scara...
| Cookie name | Active |
|---|
