Dragă eu…
Draga mea, dragă eu…
Află despre noi că suntem toți bine și sănătoși… Așa începeam scrisorile când eram mici, îți amintești? Sinceră să fiu, mă aflu aici numai pentru că în vreo 9 ani o să ți se pună pata să te ții serios de scriere creativă. Am ajuns la a treisprezecea și momentan am sărit una singură… admirabil, dacă mă întrebi…În fine. Provocarea de azi spune să scriu o scrisoare unei eu din trecut. Și mna… te-am ales pe tine.
Dragă eu, ideea este să îți spun ceva ce trebuie să știi. Dar eu nu am să îți spun nimic. Deja știi că regreți că nu ai treburi pe care nu le dorești cu adevărat. Nu mă contrazice în scrisoarea de răspuns, da? Ești EU. Știu că am dreptate. Vreau doar să ai mai multă încredere în deciziile tale. Drumul pe care te afli este bun și îmi place că îți asumi cu adevărat responsabilitatea pentru ele. O să fie mai rău înainte să fie mai bine. Mult mai rău, din păcate. O să te cerți și o să te învinuiești. Cu tine și cu alții. Și ai să îți minimizezi durerea. Ești dușmanul tău cel mai mare. Și o să te urăști pentru asta. Iar eu nu am de gând să fac absolut nimic să te opresc.
Va fi bine, evident. Altfel nu m-aș afla aici, scriindu-ți. Nu pentru că va fi perfect, ci pentru că fericirea nu înseamnă bucurie sau lacrimi de bucurie. Fericirea este uneori oboseală, nopți nedormite, degete prinse în ușă. Dar sunt aici, bine, pentru că am fost tu, pentru că o să cazi și o să te lași călcată. Dar ai să te salvezi. Ești puternică. Asta știi deja. Însă ești mai inteligentă și mult mai maleabilă decât crezi. Și cel mai important, ești mai apreciată decât crezi. Unii își vor da seama pe măsură ce te cunosc iar alții pe măsură ce te pierd.
Închei aici, dragă Eu, cu speranța că ți-am adus puțină alinare. În stilul nostru. Ce voiai de acum, să îți trimit ciocolată?
Te pup! Du-te și fă ceva drăguț pentru noi, da?
Cu dragoste,
Știi tu cine.
******************************
Text scris pentru al treisprezecelea exercițiu din această provocare. Tema de azi, Eu din trecut.
