Category: Povestiri

E liniște pe marginea apei. Este o liniște așa…gălăgioasă. Soarele se ridică din mare, pe cerul ca de miere, printre nori atât de puțini că zici că au rătăcit pe aici drumul spre casă. Aud valurile liniștite, cum mătură nisip pe țărm, copii alergând în jurul părinților, râsete. E răcoare...

În visele mele zbor. Cel puțin în cele de care îmi amintesc. Ceea ce este ironic, dacă te gândești că mi-e frică de înălțimi. Nici măcar nu contează dacă sunt vise ori coșmaruri. Mereu sfârșesc prin a zbura. Mereu trebuie să salvez pe cineva sau pe mine, să ajung undeva...

Mirosea a cald și a praf când am intrat. Nu îmi amintesc, oricât aș încerca, momentul exact când m-am îndrăgostit de locul ăsta. Și nici când am intrat aici prima dată. Cert este că atunci când mă aflu în locul ăsta, oriunde ar fi el, timpul se oprește. Și știu...

Azi, de dragul unui exercițiu de scriere creativă, sunteți invitați în tenebrele minții mele, să vedem ce poate să încapă într-o atenție.

Bună! Sunt Luciana. Probabil vă întrebați cum am ajuns aici, în momentul în care stau la laptop, în bustieră și pantaloni scurți, într-o zi cu cod roșu de caniculă, să rescriu istoria mea. Ei bine, m-am născut într-o zi de sâmbătă. Pe 7 octombrie mai exact. La 4 dimineața. Îmi...

De ce scriu? Pentru că uneori așa îmi vine. Pentru că am idei. Pentru că îmi place. Pentru că nu mă pot lăsa. Cam astea ar fi versiunile scurte ale răspunsului. Versiunea lungă este că, deși nu am mereu inspirație, asta știu cel mai bine să fac: să scriu. Din...

Distanța dintre mine și ea este doar un geam de sticlă ce reflectă lumina, de altfel puțină, în camera mică. Nu e mare lucru pe lângă mine… măsuța de toaletă din față, o canapea lângă… Și multe lucruri împrăștiate. Mă uit în oglindă, însă acolo nu sunt eu. Sunt ceea...

Despre mine se spune cel mai des, pe față, pe dos și pe la colțuri, că am imaginație. Că sunt creativă. Dar mie nu mi s-a părut mereu așa. Am fost un copil timid, care a crescut într-un adult introvert. Nu am știut niciodată ce fac sau ce vreau să...

Îi plăcea să se plimbe. Mult. Asta, desigur, înainte să o cunoască. Îi plăcea să se plimbe vara pe la marginea satului, pe lângă iazul bogat în pește, să stea la discuții cu pescarii care se bucurau mereu să îl vadă. Zilele se topeau la început în negură iar apoi...

CÁTHARSIS s. n. 1. Purificare a spiritului cu ajutorul artei prin participare intensă la fenomenul artistic. 2. (În psihanaliză) Efect terapeutic obținut prin descărcarea unei trăiri refulate. [Scris și: catarsis. – Pr.: -tar-] – Din fr. catharsis. https://dexonline.ro/definitie/catharsis/definitii Vorbea și îmi zâmbea verde, cu ochii ăia cu pupile atât de dilatate încât păreau reclame la droguri. Ce văzusem la el? Arăta...