Aici

Mirosea a cald și a praf când am intrat. Nu îmi amintesc, oricât aș încerca, momentul exact când m-am îndrăgostit de locul ăsta. Și nici când am intrat aici prima dată. Cert este că atunci când mă aflu în locul ăsta, oriunde ar fi el, timpul se oprește. Și știu că am ajuns unde trebuie. Aici nimeni nu mă judecă. Nu sunt bărbat sau femeie, adult sau copil, blondă sau brunetă, grasă sau slabă.

Pășesc ușor printre rafturi, să aleg ce am să iau de data asta acasă. Oare să mă duc la autori români? Sau la literatură universală? Oare să fie contemporani de data asta? Sau clasici? Ficțiune sau dezvoltare personală? Nici nu cred că îmi pasă cu adevărat… Întind mâna ușor, pe raft, să îmi plimb ușor degetele pe cotoare, apoi pe marginile de sus. Paginile se simt reci și fine, iar diferența de texturi trezește în mine un fior care se plimbă ușor, îmi ridică părul de pe brațe și se cufundă în mine, făcându-mă să tremur, anticipând ce urmează. Și scot, în sfârșit, o carte. Coperta se simte texturată și fină , deși volumul a trecut deja prin cine știe câte mâini. Și are greutatea perfectă! Se simte densă, hotărâtă, nerăbdătoare. Da… Ea e!

Mă întorc în mijlocul încăperii și mai trag o dată aer în piept. Miroase a cerneală veche și a hârtie, a lemn umed, aproape descompus. Miroase a nou și a vechi, a știință, a vise și a coșmaruri. Aproape că văd pe cineva, mai la geam, observând cu băgare de seamă ceva la microscop. Aud râsete de copii și un băiețel zboară ștrengar pe deasupra, deranjând notițele. Dintre alte rafturi coboară naiade, cu păr albastru, mirosind a ud și a verde, aleargă muschetari cu arme, lei blânzi, căprioare și chiar…copaci.

-Domnișoară… Mă scuzați… mai avem puțin și închidem. Luați cartea?

Și vraja se stinge. Revin la realitate. Da. Basmele fraților Grimm vin cu mine. Mi-a fost dor de ele.

*******************************************************

Text scris pentru al patrulea exercițiu din această provocare. Tema de azi, Obsesie.