În visele mele zbor
În visele mele zbor. Cel puțin în cele de care îmi amintesc. Ceea ce este ironic, dacă te gândești că mi-e frică de înălțimi. Nici măcar nu contează dacă sunt vise ori coșmaruri. Mereu sfârșesc prin a zbura. Mereu trebuie să salvez pe cineva sau pe mine, să ajung undeva degrabă, sau pur și simplu mă apuc să fug. Prind viteză, către de cele mai multe ori nici eu nu știu ce sau unde. Dar știu că trebuie să mă desprind. Și apoi, treptat dar în același timp brusc, pe nesimțite și totuși conștient, sunt desprinsă de sol. Zbor.
Dar zbor mereu fără să îmi fi crescut aripi. Și nici nu se simte așa cum îmi imaginez zborul în momente de conștiență. Se simte la început stângaci. De parcă aș merge totuși, pe o platformă în mișcare sau pe trotuarul ăla mobil din aeroport. Trag aer în piept și încerc să îmi ajustez poziția corpului, să îmi găsesc centrul de greutate, să plutesc și eu ca omul, deși cumva încă mă simt de parcă aș face pași.
Mă aflu la doar câțiva centimetri de asfalt și îi simt căldura și eu, sau de vreo stâncă și vreau să îi simt cât mai bine răcoarea deși mă tem să nu mă lovesc. Mă tem, dar nu mă opresc. Uneori asta mă face să vreau să văd mai mult, să simt totul, să mă înalț și să plonjez,lăsând adrenalina să mă gâdile, jucându-mă cu frica și lăsând-o să se joace cu mine, încercând să văd cât de departe pot merge înainte să… nici eu nu știu înainte să ce. Alteori frica îmi zâmbește și începe ea să se joace cu mine. Și îmi oprește ființa, bucată cu bucată: întâi îmi încetinește respirația. Apoi îmi dau seama că nu mai plutesc ci zac blocată în vid. Clipesc și nu se mai vede nimic. Doar o simt: o respirație rece, care mi se strecoară pe ceafă și coboară pe coloană, disipându-se în membre, oprind și înghețând fiecare centimetru pe care îl parcurge. Fiecare gură de aer mă strânge tot mai tare, îmi compactează plămânii și inima, trimite presiune în degetele pe care nu sunt sigură că le mai am.
Și apoi… liniște. În visele mele zbor.

********************************************************
Text scris pentru ziua 5 și 6 din această provocare. Temele au fost Vis și Coșmar, dar nu am avut idei separate. Pare să fi mers combinat.
********************
Ziua 7 a avut tema „În 6 cuvinte” și nu va avea postare separată, din motive lesne de înțeles. Iat-o:
Prin bezna nopții, am auzit țipătul.