Ce am învățat până la 32 de ani

Azi vorbim despre ce am învățat până la cei 32 de ani pe care îi împlinesc zilele astea. Am încetat să mă sărbătoresc în urmă cu vreo doi ani și am scos data de naștere de pe platformele de socializare, pentru că mi se pare că nu mă reprezintă. Și nu, aici nu vorbesc de vrăjeli din seria „Vai de capul meu, vârsta e doar un număr, ni la mine ce suflet tânăr sunt!” Pur și simplu mi se pare că există în viața mea evenimente mai importante decât faptul că a mai trecut un an. Așa că le sărbătoresc pe ele: o nouă piesă de teatru la curs, un concediu cu prieteni apropiați, drumeții, părinți care nu mă bat la cap să mă căsătoresc că vor nepoți, mă cunosc în fiecare zi tot mai bine și îmi place de femeia care am devenit și de oamenii pe care i-a păstrat lângă ea.

O să vedeți că pe alocuri textul este în italice. Asta pentru că am întrebat câteva prietene ce ar adauga, iar una dintre ele a găsit inspirație de un text, pe care l-am așezat frumos, să ne completăm. Așa că mulțumiri Ioanei.

1. Ai mai multă încredere, ieși din zona de confort

Ești în stare să faci cam tot ce îți trece prin cap. Pentru că dacă nu ești în stare, în general nu prea îți vine nici ideea. Așa că dă-te cu tiroliana dacă de asta îți arde. Du-te la cursul de teatru, de dans, de pictură sau de ce ai mai văzut tu pe Facebook. Începe cu ceva mai ieftinache, vezi dacă e de tine.

S-ar putea să iasă prost și să te ia mai rău cu anxietate, e drept. Da, e mai comod să rămâi la locul de muncă unde ai stat 100 de ani, deși te-ai plafonat grav de tot, poate fi intimidant să mergi la un curs unde nu știi pe nimeni sau să te duci în locuri pe care le știi doar din poze. Dar s-ar putea și să îți placă. S-ar putea să descoperi oameni mișto. S-ar putea să descoperi un nou hobby și să te simți fericită facându-l. S-ar putea să fii apreciată și să ai un salariu mai bun. Nu știi dacă nu încerci.

2. Ai răbdare cu tine și cu ceilalți

Ai răbdare. Cu tine și cu ceilalți. Este OK să nu-ți iasă din prima, nu s-a născut nimeni învățat. Dă-ți timp să te acomodezi, dă-le timp celorlalți să se acomodeze cu tine. Dacă tu nu crezi că meriți o șansă, ce pretenții să ai de la alții? Desigur, există extrema aia a pozitivității toxice, din textele pentru dezvoltare personală, cu „Haoleo, e un leu în tine, lasă-l să ragă! Rupe-le fâșul! Roaaaarrr, ești în stare! Blaaa, blaaa!”. Nu spun că e cazul să ne ducem chiar ACOLO, când în noi zace de fapt o pisică. Dar nici nu renunța din prima, OK?

Să am răbdare. Mai multă răbdare. În special la job. Când lucrezi cu multe persoane, inevitabil vor apărea discuții și opinii contradictorii. Nu-mi place să spun că am dreptate. Dar când stiu că am, aș vrea să mi se ofere acel credit pentru că și eu la rându-mi recunosc când greșesc și-mi asum responsabilitatea. De aceea, răbdare cu persoanele care nu au aceleași valori morale ca ale mele.

3. Călătoriile merită banii. Mai mult decât orice altceva

Am început să merg în călătorii în afara țării și în drumeții târzior, pe la 24, poate chiar 25 de ani. Și până în sfântă zi de azi, 7-8 ani mai târziu, nu regret un bănuț cheltuit în și pe zilele alea. Am pornit la drum cu realizarea că oricât aș fi strâns cureaua, erau câteva sute de lei pe lună care întrau în pământ și nu îmi dădeam seama pe ce. Așa că am decis să îi bag în experiențe și chiar dacă la sfârșitul lunii erau cu câteva sutici pe minus, erau înlocuite de amintiri frumoase, locuri noi, poze cu prietene dragi. Mie mi se pare un schimb corect. Nu vă imaginați de acum că vai de capul meu, am înconjurat planeta, dar o drumeție pe lună măcar vara, sau un concediu de câteva zile de câteva ori pe an au făcut o diferență imensă.

4. Nu sta niciodată lângă oameni care te fac să crezi că mai mult nu meriți

Asta mi se pare de foarte departe cea mai importantă lecție. Desigur, nu trebuie de acum să devenim cu toții narcisiști. Dar dacă ești într-o relație (romantică, profesională sau prietenie) în care celălalt te subminează și îți găsește mereu defecte sau poate mai rău, te ignoră total, vorbiți numai când are Alteța Sa Regală chef, te lasă pe seen, fugi. Este OK ca oamenii să aibă nevoie de timp numai pentru ei. Dumnezeu mi-e martor, sunt introvertă, ȘTIU ce înseamnă să preferi uneori să te uiți pe pereți decât să socializezi cu oricine. Dar există timp și spațiu și pentru treburile alea, există pentru feedback mai negativ. Dar de aici și la până a te face să crezi că EȘTI puțin și MERIȚI puțin e drum taaaare lung.

Nu, nu ai făcut nimic să meriți asta. Nu e vina ta. Oricine merită să primească feedback civilizat, oricine merită atenție, oricine merită să i se explice unde a greșit și ajutat să evite păcatele alea data viitoare. Dacă cineva te face să te simți ca un gunoi, sau mai rău, de parcă nu exiști, încearcă să discuți. Iar dacă încercarea ta este ignorată, PLEACĂ. Desigur, este mai ușor de spus decât de făcut. Și poate există oameni care trec prin situații mult mai dificile decât relația și locul de muncă din care am învățat eu asta. Dar ține minte că e OK, sentimentele tale sunt valide și poate încearcă să faci pași spre ieșirea de siguranță.

5. Spune NU

Nu te-ai născut să faci altora pe plac. Da, trebuie să fii alături de prieteni și de familie. Dar dacă nu te simți în largul tău făcând ceva, dacă nu ai chef de berea aia, nu ai bani să mergi cine știe unde sau ai alte priorități în acel moment, refuză. Și ideal ar fi să le spui oamenilor de ce. Ne purtăm totuși civilizat, nu îi lăsăm cu ochii în soare.

Totuși, prietenii și familia ar trebui să înțeleagă că nu ne simțim OK în anumite circumstanțe, ar trebui să țină la noi și când pur și simplu nu mai avem baterii pentru a le onora dorințele. E OK să nu te îmbraci sau machiezi după gusturile nu știu cui, că așa i se pare că îți stă bine, e OK să nu vrei să mergi undeva dacă nu îți place locul sau vin persoane care știi că te vor seca de energie, e OK să refuzi pe cineva care se invită nu știu unde cu tine, e OK să nu îți pui sufletul pe tavă în fața cuiva, dacă nu îți vine. Astea sunt exemple mărunte, dar prindeți ideea. Am observat că în general reacțiile oamenilor din jur la refuzuri sunt mai OK decât mă aștept. În plus, nu poți fi mereu acolo, prezent, de câte ori se sună din clopoțel. Ești om și ai limite. Iar dacă cei dragi nu acceptă asta, poate ar trebui să te gândești un pic la relația aceea și la motivele pentru care se dau de pământ că nu le faci uneori pe plac.

Primul lucru învățat și cel mai important este să-mi dau TIMP MIE. Am fost o fire tolerantă, sunt o fire naivă care încearcă să facă pe plac tuturor în detrimentul propriei persoane. De aceea, am învățat că ar trebui să spun mai des NU atunci când simt că nu-mi face bine și NU, nu trebuie să fiu pe placul tuturor. Iar daca cineva se supără, înseamnă că persoana respectivă nu este o bună/un bun prieten/ă, dacă pentru un refuz nu vede celelalte 100 de dăți în care a fost ajutată. Timp pentru mine atât fizic, cât si psihic. Odată cu vârsta se acumulează responsabilități, frustrări, și am observat că atunci când mă pun pe mine pe ultimul plan ajung la un punct în care “explodez” sau am momente depresive. Așa că timpul pentru propria persoană este benefic din toate punctele de vedere.

6. Gestionează banii cu grijă și pune deoparte

Ce-i drept, o persoană foarte cheltuitoare nu am fost niciodată. Acum câțiva ani, când am avut primul meu loc de muncă stabil și serios, dădeam banii fix pe chirie, întreținere, facturi, mâncare, rar pe ieșiri și câte o hăinuță. Apoi am căzut în extrema lui „o viață am, lasă că pentru asta muncesc, merit, în puii mei”.

Apoi am învățat că trebuie un echilibru și în asta, am învățat să fiu mai atentă la ce anume mă face fericită din ce pot cumpăra (vezi călătoriile). Am mai mare grijă la ce vrea cu adevărat suflețelul meu. Cumpăr periodic lumânări parfumate de exemplu. Pentru mine merită, pentru că mă relaxează mai ales zilele astea când lucrez de acasă, susțin un bussiness mic și mișto rău (Darshop) și nu am regretat niciodată. Încă un tricou pentru sală pe de altă parte? Încă o rochiță? Când am un raft de tricouri în șifonier, rochițe doldora, merg la puține evenimente unde le pot purta pe cele din urmă și am oricum haine preferate pe care le port până se fac franjuri? Am învățat să mă gândesc de două ori.

Să-mi gestionez mai bine banii. Aparent, o duceam mai bine in facultate atunci cand aveam cateva milioane pe lună. Dar știu si de ce. In timp au aparut pretentiile. Vreau un device mai bun, un parfum mai fancy, haine mai classy, o vacanta in alta tara. Astfel incat, cu cat castig mai bine, cu atat cresc si pretentiile mai mult. Sunt direct proportionale. Insa, nu tot ceea ce cumpar sau cheltui sunt bani cheltuiti cu cap. Sunt mici placer vinovate sau lucruri care doar mi se par interesante pe moment. Deci, ar trebui sa gandesc de 2-3 ori inainte sa cumpar ceva ce nu-mi este de un real folos.

7. Ai grijă ce fel de prieteni ai și ce prietenă ești

Nu știu dacă este la fel pentru toată lumea, dar a fost o vreme când mă simțeam prost pentru că sunt introvertă, sau cum se mai spune în popor, mutăloaică. Așa cum spune și Ioana mai jos, prieteniile nu sunt cum le vedem la televizor și pe Netflix. Cumva se creează așteptarea asta că trebuie să fii mereu ca o cloșcă cu 100 de pui și ouă de aur, mereu la party, mereu între oameni. Dar realitatea este că pe unii dintre noi nu ne coafează dinamica asta. Încearcă să păstrezi în jurul tău oameni care te încarcă pozitiv și care știu să te susțină sau să te oprească din tâmpenii fără să-ți taie aripile. Știu, sună SF, dar există asemenea oameni.

Încearcă și să fii omul ăla pentru ei. Dacă simți nevoia să bârfești pe cineva, probabil nu-i ești prieten. Dacă invidiezi pe cineva, iar, probabil i-ar fi mai bine fără tine. Nu vorbi niciodată despre cineva lucruri pe care nu i le-ai spune în față, cu oameni care nu-l sau o prea cunosc, cu oameni despre care știi că nu îi vor binele. Tuturor ne place să credem că nu suntem genul ăsta de viperă toxică, dar hai să recunoaștem, ne mai scapă. Important este să conștientizăm, să tragem aer în piept și să remediem treaba.

Prietenii nu sunt intotdeauna asa cum mi-i imaginau eu sau cum sunt portretizati in filme/seriale. Multi nu stiu sa asculte si din invidie or some sort of other negative feelings incearca sa arate ca ei sunt peste, ca sunt mai buni decat tine, sunt competitivi. Recunosc, am avut momente in care am reactionat la fel, si ma gandeam dupa: de ce? Probabil pentru a avea ultimul cuvant. In general, ma vad ca pe o buna ascultatoare, desi nu-mi iese intotdeauna, repet, insa incerc pe cat posibil ca eu sa fiu o buna prietena (vezi mai sus  ), pentru ca eu competitia am vazut-o mereu doar cu mine insami.

Concluzii

Am avut parte de oameni rău intenționați și relații toxice? Da! Știu ce înseamnă să fii cu moralul la pământ? Tot da. Am regrete? Da, dar nu. Daca m-aș întoarce în timp să schimb măcar o secundă, sunt sigură că nu aș fi aici acum. Am o familie cu care mă ajut și mă susține. Am prieteni super puțini, dar pe care dacă i-aș suna plângând la miez de noapte ar întreba a cui groapă să o sape. Am un loc de muncă la care îmi place ceea ce fac și mă simt apreciată. Am un hobby care mă relaxează săptămânal. Și nu aș fi ajuns nici la jumătate din astea dacă nu ar fi existat în viața mea la un moment dat gherțoi care să mă ducă la capătul răbdarii și dincolo de el. Pentru că singura ieșire din situațiile alea a fost ușa zonei de confort, iar apoi singura limită cerul.