Zacuscă
Azi mergem să facem zacuscă. Eu și câțiva colegi de birou. Ne vedem de dimineață la metrou și mergem frumos, organizat, la o curte ascunsă pe străduțe, undeva între Ștefan cel Mare și Obor.
Anca ne întâmpină zâmbitoare, bucuroasă de oaspeți. Pe unii ne știe de la acțiunile trecute. Pe alții tocmai îi cunoaște. Ne împărțim repede pe echipe. Unii vor sta afară la curățat și pregătit legume, alții la treaba din bucătărie.
Curtea începe repede să miroasă a vinete și ardei capia, coapte la grătar. Sufletele se amestecă și în scurt timp, dacă nu ar fi tricourile pe care eu și colegii le purtăm, nu ai ști cine este voluntar și cine se află acolo la adăpost. Pe ușa casei intră legume curățate și ies vase curate, cu apă proaspătă, cafele și ceiuțuri încălzite pentru ajutorii de bucătar, cuțite în plus. Afară suntem concentrați pe treabă, cu degete zbârcite de la atâta clătit, tocat și curățat. Se zâmbește, se glumește de parcă ne-am cunoaște de când lumea, se fac poze. Când faci genul ăsta de activitate uiți ce-i ăla „străin”.
Pauza de masă ne găsește flămânzi dar fericiți cu ce am muncit. Din bucătărie vine pâine cu zacusca parfumată și salată de vinete, toate proaspete, călduțe încă. Ni se spune povestea Casei Agar, cea în care ne aflăm acum.
Este fondată de o femeie care a venit din Statele Unite ale Americii, California, în România, în calitate de Asistentă Medicală. A început, împreună cu o echipă de profesioniști, să lucreze în centre pentru copii abandonați și în instituții guvernamentale de acest tip. În 2005 au fondat Casa Agar, cu intenția de a ajuta mamele aflate în nevoie să își crească copilașii într-un mediu sigur.
Prima condiție ca o mamă să fie ajutată la Touched este să își dorească să fie ajutată, nu să fi fost constrânsă de cineva să se ducă acolo.
Trece apoi printr-o perioadă de acomodare cu mediul, își trage sufletul, se obișnuiește cu ceilalți din casă. După care încet încet începe să ajute cu ce poate, unde este nevoie: mai o oală cu mâncare, mai un vas spălat. Ca orice om care face parte dintr-o gospodărie.
În tot acest timp are parte de:
- Asistenta medicala
- Protectie si asistenta in cunoasterea si exercitarea drepturilor
- Consiliere si sprijin emotional.
- Dezvoltarea aptitudinilor de viata independenta, terapie prin arta
- Scoala parentala.
- Cursuri de pregatire in domeniile: planificare familiala, sanatatea femeii, prevenirea violentei domestice si a traficului de persoane.
- Cursuri vocationale si de pregatire in vederea obtinerii unei slujbe.
- Servicii de ingrijire a bebelusilor si a prescolarilor.
- Sprijin comunitar pentru femei.
- Un program de reintegrare si sprijin la iesirea din programul Centrului Maternal.
- Consiliere juridica.
- Justitie sociala si advocacy.
Nu există un profil ar femeii care vine să ceară ajutor și adăpost. Din păcate violența domestică și traficul de persoane nu țin cont de vârstă, rasă, mediul de proveniență sau educație. Pe aici au trecut femei care în momentul în care au ajuns nu știau să citească ora pe ceas, femei care au fost tunse prima dată de un traficant să fie mai drăguțe pentru clienți, femei care făceau atacuri de panică atunci când auzeau soneria sau bătăi în ușă pentru că până atunci sunetele astea prevesteau o bătaie la limita dintre viață și moarte.
Au venit să își pună puii în siguranță, la adăpost de certuri, de teama că la fiecare pas pândesc pericolul și cearta. Unele pentru că au știut că prima palmă este abia începutul unui coșmar, altele pentru că violența asupra celor mici a umplut paharul. Au venit după o viață în care au fost învățate să creadă că nu merită mai mult decât violență și abuz, că OM este un adjectiv care nu le caracterizează.
Învață în fiecare zi să aibă încredere în cei din jur. Învață să se poarte în lume, să nu își piardă cumpătul la fel de ușor în unele cazuri, să recunoască mai repede pericolul data viitoare.
Aflăm toate astea printre felii de pâine unse cu cea mai bună salată de vinete și zacuscă cum mie nu mi-a ieșit nici acasă, chiar dacă am avut rețeta. Legăturile fac zacusca mai bună. Printre degete arse de la curățat legume coapte cam fierbinți sau zdrelite de la tocat ceapă, între borcane care așteaptă să fie umplute, prejudecățile alunecă și ele. Nu mai suntem ajutoare și ajutați. Suntem oameni într-o curte, strânși de ceea ce unii numesc „povești” iar alții au numit până de curând „viață”.
Și vrem ca tot mai mulți să aibă șansa asta de a scăpa din coșmar.
Pentru asta fac strângerea de fonduri.Să fiu acolo mi-a arătat că se poate întâmpla absolut oricui. Putem fi parte din soluție. Pentru că poveștile lor trebuie spuse. Pentru că fiecare leu contează. Poate să se adune la plata utilităților, la produse de igienă, la un scutecel, poate fi pâinea lor de mâine.
