Povestea mea cu organizarea

Organizarea a început să îmi atragă atenția anul trecut, când am început să o urmăresc pe Mădălina Preda, descoperită la Aluziva. Femeia asta transmite așa o blândețe și o înțelegere față de tot în jur, că am devenit curioasă ce și cum cu treburile astea. Și, cum comunitatea de Planificare și Organizare de la noi este destul de unită, am descoperit și alte conturi de profil ici colo. Tot simțeam eu nevoie să îmi fac ordine în viață de mai mult timp, dar femeia asta mi-a dat așa încredere.

Nu știu dacă vă dați seama, dar organizarea poate să doară. Mai ales când ajungi cumva la un rezultat cât de cât OK, te uiți în urmă și nu înțelegi cum puteai să trăiești în halul ăla înainte. A trebuit să renunț la chestii de pe la oameni care nu mai sunt în viața mea de la 1400 (iar ăsta e un lucru bun), la vechituri care nu mă mai reprezintă, la tâmpenii cumpărate din impuls. Mi-am pus trecutul în față iar apoi a trebuit să îl duc la gunoi, la reciclat sau la donare. Și mi-am dat seama cât de atașată eram de acel trecut și de relicvele fizice rămase în urma lui, deși unele dureau, așa cum spuneam. După care, în ultimul an, mi-am organizat și reorganizat camera și bugetul.

Credeam că am chestii puține, că nu sunt un om care adună lucruri, până anul trecut când s-a mutat cu mine o prietenă și mi-am dat seama CÂTE lucruri inutile aveam de fapt. Era doldora de mărunțișuri până și camera în care stătea fraimiu înainte să se mute.

Este ceea ce spun pe aici perfect? Nu. Probabil că voi aveți sisteme mult mai bune (accept sfaturi btw). Dar este un început. Am încercat aplicații specializate pe telefon pentru tot felul de chestii, dar pe mine nu mă ajută. Nu fac decât să îmi prind urechile în ce și unde vine notat, uit de unde am plecat și ce aveam de făcut pe acolo și mă enervez. Dar am luat câte o idee de pe acolo. Mă ajută mai mult pe partea de bani să îmi notez treburile în sistemul meu basic, iar în materie de timp și spațiu să pun pe hârtie ce am nevoie sau să îmi trimit mesaj în Whatsapp.

Este un proces care a durat mai mult de un an jumate, nu a avut loc de pe azi pe mâine. A făcut parte din procesul meu de creștere. Fizic ar fi putut dura maxim două zile. Dar am avut nevoie să o iau pas cu pas și să mă acomodez cu fiecare schimbare. Sunt luni în care totul merge șnur și luni în care se alege praful de tot. Dar e OK, mă uit ce a mers și ce nu, încerc să nu mă judec prea aspru, mă regrupez și aia e.

Organizarea Bugetului

Pe partea financiară am rămas la un Excel în Google Drive (să îl pot accesa și pe telefon), organizat în câteva coloane și 3 culori (pentru Wants, Needs și Musts). Am tot vrut să îmi fac proverbialele economii pentru 3 luni de eventual faliment anul trecut, dar nu am reușit. Așa că mi-am ajustat așteptările și m-am concentrat pe crearea unor obiceiuri de organizare a cheltuielilor întâi, ca să îmi creez o fundație de pe care să evoluez, începând de anul ăsta (așa zic în fiecare an de 3 ani încoace, wish me luck).

Am plăți programate în aplicația ING pentru a doua zi după salariu, pentru rate, pensia aia pilon 3, terapie și tot așa. Tot în ziua în care intră salariul ma asigur că plătesc tot ce se poate în materie de facturi, datorii și mai știu eu ce, mă asigur că nu datorez nimănui nimic. Faptul că le am organizate așa mă ajută să prioritizez, în caz că trebuie să aleg între cheltuieli: mă gândesc în ce categorie vin și decid în consecință. Că vorba aia: cine a spus că banii nu aduc fericirea nu a știut pe ce să cheltuie.

Organizarea Camerei

Camera a fost reorganizată cu totul. Am schimbat mobila să creez spațiu, pentru că pur și simplu simțeam că mă sufoc. Și am trecut la un șifonier mai mic (KLEPPSTAD de la Ikea), dar mai bine organizat și la un divan extensibil (FYRESDAL), care ocupă mai puțin spațiu decât canapeaua extensibilă care îl precedă. A fost un coșmar să montez partea aia extensibilă, nu zic nu, mai ales că nu am cine știe ce experiență la de astea. dar nu bate, nu troncăne, recomand din toată inima. Faptul că este extensibil îl face absolut genial, dacă ești ca mine și îți place să ai în casă în primul rând spațiu. Ce-i drept, noi și avem FOARTE rar musafiri care să rămână peste noapte.

Cu ajutorul unui prieten am montat vreo 7 rafturi suspendate, pentru cărți, colecția de lumânărele și vreo două decorațiuni. Divanul este acum sub ele.

Organizarea colțului de YouTube constă într-o bibliotecă Billy (ăla mic, ocupă puțin) și fotoliul pe care dacă mă urmăriți de mai mult de 5 minute îl știți cu siguranță. În fața lor am masa pe care o folosesc pe post de birou și a cărei organizare este un proiect în continuă desfășurare. Pentru că nu știu cum fac, dar tot reușesc să o haosez.

Pentru organizarea biroului am luat un Alex (corp de ăla cu sertare) de la Ikea și câteva cutiuțe din alea mici, NOJIG, pe 3 dimensiuni. 10 din 10, recomand. Am pus creioanele de colorat, cariocile, markerele, într-un…suport de tacâmuri. Când vine cheful de arte plastice la mine și îmi dă două palme, scot cutia cu totul din sertar, o duc unde am treabă, o întorc când termin. În Nojigutele alea am pus acuarelele, gume de sters, ascuțitori. piuneze, washi tape, benzile dublu adezive, stikere, medicamente. Iar astea au încăput numai în sertarele de sus, că nu am așa multe. În cele de jos am cosmetice pe care nu le folosesc destul de des cât să stea în baie, sau cumpărate la promoții, colecția mea mică de make up, ondulator de păr, placă, uscăcios, fierul de călcat vertical. Îl recomand pe Alex. Pentru că are 5 sertare de 2 dimensiuni, este super util și ușor de compartimentat. Și poate fi pus drept picioare de masa cam la orice blat Ikea.

Organizarea Hainelor

M-am gândit FOARTE bine la ce port și ce nu din ce aveam prin casă. Am rămas cu vreo 4 perechi de pantaloni mai eleganți, vreo 5 de blugi, vreo 4 pulovere, tot cam atâtea bluze mai subțirele. Am tăiat din chestiile de iarnă, pentru că iarna nu prea ies și nici nu simt nevoia de versatilitate. Absolut oricine mă cunoaște de mai mult de 5 minute cred că poate sta mărturie: eu iarna arăt ca un sac de cartofi iar vara arăt ca o zânuță despletită. Tricouri am ceva mai multe, pentru că se pot purta în orice sezon, sunt super versatile. După ce am scăpat de ce nu mai era bun ca dimensiuni am cerut ajutorul prietenei cu care stau, să am o perspectivă exterioară. La urma urmei, cu totii avem uneori nevoie de un „scapă de asta că arăți lăbărțat” sau un „ești proastă de nu porți, că îți face fundu mișto” (așa recunoști un prieten adevărat, dragii mei, acultați aici o femeie mai bătrână). Lângă șifonier am instalat o bară de umerașe, pe care țin sacouri, jachete, gecuțe scurte. Mă ajută să am mai mult spațiu în șifonier, nu uit să le port prin rotație acum că sunt la vedere și mi se pare că arată și drăguț.

Pentru că în pandemie am fost AS la cumpărat rahaturi inutile, aveam pe balcon un maldăr de (iar) cutii pe care nu mă lăsa inima să le arunc. Ele au ajutat la organizarea hainelor. Mi-am aranjat în ele hăinuțele folderaș (sau metoda Măriuța Condo if you will) și le-am băgat frumos în șifonier, pe rafturile dedicate.

Pe umerașe am câteva cămăși, câteva bluzițe și rochițe și tricourile mele creative, cu valoare emoțională (cu Je suis Luciana și Weekend fully booked). Sunt acolo pentru că se șifonează iar eu URĂSC să calc (așa că scot hainele imediat ce se oprește mașina și le usuc pe umerașe – cu plăcere!).

Sub hainele de pe umerașe, pe suporturi de alea tip grătar de sârmă de la Ikea (GREJIG), am, pe lângă încălțări extra sezon, alte cutiuțe, cu rochițe neșifonabile, cu accesorii, sau lenjerie și șosetăraie. Principiul a fost inspirat de Ordy.ro, de pe Insta. Las postarea și aici.

View this post on Instagram

A post shared by Luiza Teodor – Professional Organizer 🏡 (@ordy.ro)

Hainele extra sezon stau în cutiuțe din alea la 3 la 10 lei din Pepco, sub pat. Au fost câteva luni pe șifonier, dar prefer spațiul ăla gol, că altfel mă strânge. Am scos zilele trecute hainele de cald (știu, mare greșeală) și am mai sortat o pungă de ce nu mă mai reprezintă, nu îmi mai vine. Yeeey! Donații!

Cum scopul meu este să fiu organizată, nu minimalistă, dar se pare că mă descurc mai bine cu mai puține, încă testez echilibrul între cele două, să văd unde începe organizarea și unde se termină zona de confort.

Rezultatul

Sunt mult mai responsabilă și mai conștientă în obiceiurile de consum/ cheltuit/ haosat casa. Înțeleg mai bine ce anume din ceea ce cumpăr este o nevoie sau un capriciu și nu mă mai simt vinovată când bag bani în categoria din urmă.

Am primit anul trecut cele mai multe complimente pentru cum arăt și cum mă îmbrac, iar asta purtând chestii pe care le aveam de ceva timp, dar nu le purtam pentru că uitasem de ele. Acum am chestii mai puține, dar despre care știu că îmi vin bine și îmi este mai ușor să aleg. Nimic nu mă strânge, nimic nu stă ca pe gard la soare.

Dacă deschid acum șifonierul, pot purta cam orice cu orice. Bluzele merg la absolut toți blugii și pantalonii, încă și la unii colanți din dulap. Cămășile și tricourile la fel. Trebuie doar să decid dacă vreau să arăt mai elegant sau mai casual. De obicei îmi place să combin stilurile astea și cred că mixul mă prinde cel mai bine, dar știți la ce mă refer.

Îmi mai fac din când în când camera harcea parcea de haos? DA! Însă acum știu exact ce și de unde a ajuns pe podea, așa că îmi este mult, mult, mult mai ușor să fac curat. Atât de ușor încât uneori mă întreb ce am uitat, că parcă nu e normal sa meargă atât de repede.

Nu am vorbit despre spații comune cu prietena mea, cum sunt holul și bucătăria, pentru că pe acolo sunt împărțite treburile, dar am să recunosc: ajută ENORM faptul că trăiesc cu un om care îmi împărtășește viziunea în materie de d-astea. Ne sfătuim dacă ne vine vreo idee. Ne place, de exemplu, să avem strictul necesar în materie de veselă în bucătărie, fix ce îmbrăcăm sau încălțăm zilele alea pe hol și cosmeticele deja începute în baie. Așa că recunosc, sunt privilegiată din punctul ăsta de vedere, știu că nu toată lumea are asemenea suport.

Resurse

Cărțile lui Marie Kondo nu mă deranjează, sunt OK, femeia e bine intenționată, dar nu e totul de mine. Poate or fi și diferențele de cultură. Nu știu. Eu o urmăresc pe Mădălina Preda, prin intermediul căreia am descoperit o comunitate mică dar drăguță de organizatori de la noi. Îmi place enorm de ea, am urmărit cam tot ce am prins în materie de podcasturi la care a fost.

Mi se pare că mi se potrivește foarte bine stilul de organizare din ce postează Ordy.ro. Diana Mihăilă este blogger specializat pe organizare și este foarte „bingiuibilă”, în caz de timp și chef. La ea veți găsi un e-book foarte util pentru începători. Nu veți afla nimic nou, dar vă ajută să fragmentați organizarea în pași mici și mai mulți, ca să nu pară intimidantă. Unele dintre secțiunile alea nici măcar nu se aplică tuturor, altele se pot combina, dar este mișto să ai un punct zero de la care să pleci. Nu de alta, dar uneori tindem să complicăm inutil treburile și mno…

Concluzie

Suntem mult prea atașați de lucrurile materiale. Ținem o gramadă de chestii pe care nu le folosim pentru că sunt cadou de la cineva drag, care s-ar supăra dacă ar ști că le-am dat mai departe sau nu ne plac. Sau le ținem în caz că vin vremuri grele, vreo catastrofă, în caz că ne îngrășăm sau o avea cineva copii. Și ajungem să nu vedem pădurea de copaci, să ne sufocăm în buruieni. Ne dăm seama cât de adâncă a fost bezna abia când încercăm să ieșim la suprafață. Iar organizarea poate juca un rol enorm.

Există ajutor. Trebuie să întindem mâna după el. Există terapie și se întâmplă să fim într-o țară cu prețuri super accesibile. Există prieteni care te-ar ajuta dacă le-ai spune ce să facă cu tine. Există o piață în creștere a serviciilor de organizare/ planificare profesională. Iar comunitatea asta dă sfaturi gratuite pentru cine are ochi să vadă și urechi să asculte. Nu suntem singuri. Mai există oameni care trec prin asta și empatizează cu noi, chiar și un pic pe acolo.