Cursuri de teatru | Unde? Cât? Cum?
ac cursuri de teatru de vreo doi ani acum. Am trecut prin două „promoții” la două „școli” (cred că așa le zice) diferite. Am mai scris despre cursuri de teatru și experiența mea cu ele în versiunea veche a blogului, articol mutat acum aici. Știu, nu are poze, le-am mutat din greșeală fără. I am that smart!
De ce am continuat?
Măi, mi-a plăcut, jur că mi-a plăcut. Senzația aia la aplauze este absolut demențială. Este greu de explicat, dar simți că ai dus ceva până la capăt, că ți-a ieșit!
Am terminat acel curs cu succes, dar am decis să nu mergem mai departe pentru că nu am fi avut vechea coordonatoare. La o survolare a magnificului și mirobolantului Padre Facebook am descoperit Doroftei Art.
Cum găsești cursul de teatru potrivit pentru tine?
Recomandarea mea este să mergi pe mâna unui prieten. Dacă știi pe cineva care a făcut un curs, întreabă ce vrea sufletul tău, de la program la prețuri, cum sunt coordonatorii și ce mai crezi că e nevoie să știi. Nu de alta dar este o artă, e ceva ce vei face în timpul liber, ar trebui să te relaxeze și este important să îți dai seama dacă este vreo șansă de compatibilitate între tine și oamenii de acolo. Un prieten va fi sincer și îți va spune și părțile mai nasoale. La noi la Doroftei de exemplu cursanții ajung pe recomandări. Au văzut prieteni pe scenă, au vrut și ei, s-au înscris. Dacă nu îți place, te poți muta după aia.
Dacă nu ai prieteni sau cunoștințe, eu aș începe de la ceva cu un preț mai jos, poate nu cel mai mic, dar hai mediu. Să vezi cam ce se învârte pe la d-astea, dacă e de tine.
Apoi, vezi recenzii, vezi ce se oferă, vezi programul. Eu, personal, cred că nu există curs bun sau prost, există curs cu programla care te poți adapta sau nu și coordonatori compatibili ție sau nu. Am rămas la Doroftei Art și voi merge la un nou curs full time cu prima ocazie pentru că îmi place de Ninel și Ruxi, am lucrat cu ei, suntem (cred eu) compatibili, deși foarte diferiți. Este genul de manifestare la care de obicei mergi pentru experiență și rămâi pentru oameni.
Cât costă? Unde se fac? Ce obții la final?
Prețul unui curs de teatru variază de la 150 de lei pe lună (Arthesium) la 4000 pe tot modulul de 12 săptămâni (Dalles Go). Unde merg eu, la Doroftei, sunt 300 de lei pe lună. Multe școli din București sunt în zone centrale sau se ajunge destul de ușor din centru.
În general ai la ele Modul de începători, apoi Intermediari și Avansați. Există cursuri în urma cărora rămâi apoi într-o trupă permanentă și joci și în alte piese, cu absolvenții. La început faci exerciții de dicție, prezență scenică, atenție, concentrare, improvizație și tot așa. La avansați se face piesă și ai ocazia să joci pe o scenă, pentru prieteni. La intermediari nu știu ce se face, că nu am facut curs cu intermediari.
La final primești, desigur, diplomă de participare. După care poți, în funcție de unde faci cursul, să intri în altă grupă de avansați, cu altă piesă, sau poți rămâne în trupa lor. Eu de exemplu am vrut o pauză, dar merg la cursul unei grupe de avansați, pentru o piesă de teatru în care aveau nevoie de cineva să joace un rol micuț. Iar dacă vreo grupă rămâne în pană de cursanți (lumea mai renunță), coordonatorii știu că mă pot suna să preiau un rol, să se poată duce piesa până la capăt.
Beneficiile unui curs de teatru
Cred că din teatru poți învăța multe, uneori fără să îți dai seama. Mă refer strict la cursuri, nu aș ști să spun dacă e la fel ca meserie.
- Înveți lucru în echipă. Multe exerciții sunt în grup, așa că va trebui să iei decizii alături de colegi și să vă susțineți reciproc. În ziua spectacolului, dacă nu ar fi colegii din spatele scenei să te mai ajute….să zicem doar că ar fi nasol. Plus că energia ta trebuie să fie la personaj, să nu te gândești la nimic altceva, faci parte dint-o mașinărie foarte bine unsă, alături de colegi și coordonatori.
- Înveți să ai încredere. În alții și în tine. Dacă nu ai încredere că omul din fața ta știe ce are de făcut și că e acolo să te susțină în caz de ceva, ai cam pus-o. Da, este posibil să uiți o replică. Dar trebuie să ai încredere că va ști să te scoată. Da, poate de emoție te așezi unde nu trebuie. Dar trebuie să ai încredere că nu o să te lase așa. Sunteți toți în aceeași oală și trebuie să ai încredere că nu te vor judeca.
- Înveți empatia. Cred că asta am dezvoltat cel mai bun și cel mai bine la ultimul curs: să îmi înțeleg personajul, să nu îl judec. Dacă omul pe care îl joci este foarte diferit de tine, este ușor și distractiv să îl joci. Dar dacă are valori cu care ești de acord și valori cu care nu, vei avea tendința să îl judeci sau să îl transformi, în loc să îl adaptezi.
- Îți depășești limitele. După ce am mers la primul curs, am prins curaj să fac multe lucruri de care îmi era teamă înainte. De exemplu, mi-am schimbat locul de muncă, iar la cel nou am acceptat tot felul de provocări. Și ce să vedeți, s-a dovedit că deși eram leșinată pe mine de frică, am putut! Șoc + groază, mes amis!
- Te cunoști mai bine. Sincer vă spun, este o formă super bună de terapie, pentru că există exerciții care te forțează să îți explorezi emoțiile și să le exprimi, să interacționezi cu ceilalți la un nivel intim din punctul ăsta de vedere. Uite am avut de exemplu un exercițiu unde ne uitam unii la alții, doi câte doi, până se întâmpla ceva. M-am zgâit un pic la colega, ne-a venit un pic să râdem, apoi am devenit serioase și s-a creat cumva o conexiune. Mi-au dat lacrimile în seara aia, pentru că a fost, cred, prima dată când am avut curaj să fiu așa sensibilă în fața altora.
- Înveți că e OK, dacă tot suntem aici. Este OK să fii sensibil(ă) în fața altora, dacă așa îți vine și așa te simți. E OK să arăți ridicol, e OK să te împiedici. Nu contează care e teama ta, E OK… OK?
- Înveți să nu mai iei lucrurile foarte personal. La final de curs se dă și se primește feedback. Trebuie să înțelegi că este despre ce s-a întâmplat cu tine în ziua respectivă, la curs. Nu despre tine ca om. Există coordonatori mai severi și asta nu este despre tine. Dacă ți se spune că „azi nu a fost bine” de obicei ți se spune și unde trebuie lucrat. Așa că pui „burta pe carte” și data viitoare arăți că au avut cu cine vorbi și you shine bright like a diamond, da?
Vei afla cu siguranță care îți sunt punctele forte și care îți sunt slăbiciunile. Eu am învățat de exemplu că am darul de a liniști colegii care sunt cu mine pe scenă și a-i face să se simtă în siguranță. Și că nu pot vorbi mai tare de un anumit volum nici să mă pici cu ceară.
Concluzia
Cursurile de teatru sunt, cam ca orice hobby, ceva care s-ar putea sau nu să fie de tine. Însă dacă se va dovedi că îți plac, satisfacția va fi IMENSĂ. Am avut zile în care nu am avut chef să merg la curs și mi-am încărcat bateriile acolo. Au fost cursuri la care mi-a fost frică de exercițiu și mi-a ieșit mult mai bine decât speram. Am avut cursuri la care mi-a ieșit tot pe dos și am primit un feedback mai slăbuț, dar am revenit la următoarele ca un phoenix din cenușă. Mi-am uitat replica pe scenă (au trecut 20 de secunde pe care le-am simțit ca pe un secol și mi-am revenit fără să îmi dau seama, moment reprezentat în prima poză din slide). Am învățat ce înseamnă empatie, dedicare și evoluție mai mult decât din orice altceva. Fiecare experiență a fost diferită de cea precedentă iar asta ne-a făcut, zic eu, de fiecare dată mai buni.
Și am păstrat pe Instagram, pentru posteritate, clipul ăsta. Este de la prima mea piesă. Habar nu am cine l-a făcut. Dar mă uit în ochii mei și nu cred să m-am mai văzut vreodată ATÂT de fericită. Privirea aia cuprinde absolut tot ce iubesc la teatru și este a unei femei pe care vreau să o mai văd. Nu contează unde: în oglindă, pe scenă, la o cafea.