Am petrecut mulți ani din viată crezând că sunt un eșec, pentru că nu am un scop. Eu nu am știut niciodată la ce liceu vreau să dau. M-am dus unde s-a nimerit. Și nici la facultate. Am avut noroc cu mama, care mi-a observat înclinațiile. Și am făcut traduceri....

Mi-a luat ceva vreme să mă numesc femeie. Și să fiu mândră că sunt una. Vezi tu, când treci de o anumită vârstă, lumea începe să vorbească despre bărbați și… fete. Deși nu mă simt de vârsta mea, nici nu mă văd de ceva vreme copil atunci când mă uit...

Pe la vreo 20 și un pic de ani scriam pe blog o postare pe care acum nu o mai găsesc, pentru că blogul nu mai există, despre singurătate. Spuneam cum mă simt singură și cum deși sunt oameni în jurul meu, îmi duc luptele eu cu mine și că...

Am plecat de dimineață. Partea bună la planurile pe care le fac când sunt sociabilă este că niciodată nu le-am regretat. Va fi, așadar, bine. Și azi. Mergem pe Măgura Mare. urcăm pe lângă Bran, după ce am văzut Grota Reginei Maria. Cică aici s-ar fi odihnit cândva inima ei....

Am urcat în tren cu teamă că-i departe, cu biletul descărcat electronic și cu bateria plină, în caz că vine vreun control. Mereu atentă, de parcă Iașiul, unde trebuia să cobor, nu era capăt de linie. Ajunsă acolo am căutat Personalul, că pentru mine a rămas Personal de atunci și...